Ia-ți un moment și citește cum descrie Biblia iadul:

Un loc de pedeapsă (Matei 5:22, 5:29, 10:28, Iacov 3:6)
Locuința morților (Matei 11:23, Faptele apostolilor 2:27)

Sunt persoane care acceptă că iadul este un loc de pedeapsă, dar cred că această pedeapsă este anihilarea, stingerea existenței conștiente. Ele nu pot concepe că pedeapsa celor răi va fi conștientă și veșnică. Dacă au dreptate, atunci un om ca Adolf Hitler, care a fost responsabil pentru moartea a milioane de oameni, va fi „pedepsit” doar cu somnul veșnic. Destinul lui este pur și simplu să se întoarcă la starea inexistentă în care se afla înainte de a se naște, unde nu își va da seama că este pedepsit.

Cu toate acestea, Scriptura spune un adevăr diferit. Omul bogat care s-a găsit în iad (Luca 16:19-31) era conștient. A fost capabil să simtă durere, sete și să aibă remuşcări. Nu a dormit în mormânt: era într-un loc de chin.

Dacă iadul ar fi un loc necunoscut sau un simplu mormânt în care se merge după moarte, afirmațiile lui Isus despre iad nu ar avea sens. El a spus că, dacă mâna, piciorul sau ochiul tău te face să păcătuiești, ar fi mai bine să le îndepărtezi decât „să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” ( Marcu 9:43.-48).

Biblia se referă la soarta oamenilor nemântuiți cu cuvinte groaznice precum următoarele:

Rușine veșnică și ocară (Daniel 12:2)
Pedeapsă veșnică (Matei 25:46)
Plânsul și scrâșnirea dinților (Matei 24:51)
Foc care nu se stinge (Luca 3:17)
Urgie și mânie, necaz și strâmtorare (Romani 2:8,9)
Pierzare veșnică de la faţa Domnului (2 Tesaloniceni 1:9)
Focul veșnic… negura întunericului pentru vecie (Iuda 1:7,13)

Apocalipsa 14:10-11 ne spune destinul final și veșnic al păcătosului: „El va fi chinuit în foc și în pucioasă, […] fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă ”.