proiectul calendarul
Ianuarie
proiectul calendarul
”La început”...
Adu-ți aminte că erai țărână, când M-am plecat să te culeg de jos. Ți-am modelat cu propria Mea mână un chip, puțin de îngeri mai prejos. În ziua-n care te-am zidit pe tine, doar brațul Meu Mi-a fost în ajutor. În chipul tău... M-am zugrăvit pe Mine și-n miez de lut am pus al Meu fior. Acest fior credeam c-o să te poarte spre ce e ‘nalt și pur, spre absolut... Nu bănuiam pornirile deșarte ce te trăgeau spre-originarul lut... Ești oare, tu făptura mâinii Mele, tu, EU al Meu, din mine Însumi smuls...!? Mă îngrozesc pornirile rebele ce zămislesc în tine, în ascuns. N-am semănat sămânța Mea-n ogoare? De unde, dar, neghină-a răsărit...? Și n-am sădit alese vițe, oare? De unde struguri răi au odrăslit...? Cum vezi tu altfel lumea decât Mine, când Eu în ochi privirea Mea ți-am pus? Ce zvonuri prinzi, ce șoapte-ajung la tine, când în urechea ta e-al Meu auz? Mă uit la flori, la pomi, la țărm de mare, la aștri și la tot ce am creat cum și-mplinesc menirea fiecare și de la legea dată nu se-abat.
Cu atât mai mult Mă uit apoi la tine
și Mă întreb: ce-aș fi putut mai mult
să-ți dau și nu ți-am dat? Din slăvi divine
M-am coborât, suspinul să-ți ascult.
Și ca un om trăit-am printre oameni,
te-am cunoscut, am fost un Om deplin.
Mi-a fost și Mie sete, Mi-a fost foame
și-am cunoscut al ispitirii chin.
Ca să te-aduc în slava nemuririi,
în slava pentru care Te-am creat,
Eu am primit osânda răstignirii,
plătind pentru întregul tău păcat.
Mai mult ce-aș fi putut Eu face, oare?
Te-am ridicat la ‘naltul rang de fiu,
să moștenești Împărăția-n care,
în slava Mea, să fii de-a pururi viu.
Și tu asculți tulburătoarea șoaptă
dintr-un văzduh atât de tulburat,
că liber ești să iei din roada coaptă
a răzvrătirii, și-ai să fii bogat.
Dar nimeni, nimeni sub aprinsul soare
Nu te iubește-așa cum te iubesc.
Eu te-am zidit, ești via Mea lucrare
și arvunit ești Raiului ceresc.
Țărâna nu se-ntoarcă în țărână!
Zidirea urce către Ziditor!
Cât îți întind mântuitoarea Mână,
răspunde-Mi cu același sacru dor!
(Memento – Tatiana Topciu)