Mai

n sondaj realizat de Universitatea Goldsmiths din Marea Britanie, arată că 98% dintre cei întrebați cum se percep ei înșiși, din punct de vedere al relației cu Dumnezeu și cu cei din jur, au răspuns că sunt oameni buni sau de treabă. Iar un alt sondaj publicat de Europa Liberă arată că 80,2% din români afirmă că au credință în Dumnezeu, folosind des expresia: ”M-am născut în credința x sau y.”

Dar oare este credința ceva cu care te naști? Un cuvânt care aduce lumină și un răspuns la întrebarea noastră este verbul ”vine”, credința ”vine”! Deci nu ne naștem cu ea. De unde vine? Asta presupune că o trimite cineva. Credința mântuitoare nu o are nimeni, până nu o primește în inimă, de la Dumnezeu. Ea este darul lui Dumnezeu. Când primești un dar, el vine de la cineva. Devine al tău numai în momentul în care accepți să îl primești.

Dar cum poate veni credința? Ea vine în urma auzirii. Dumnezeu pune în legătură un suflet cu sursa de a auzi. Fie prin cineva care îi spune despre Dumnezeu, fie participând la o slujbă a unei biserici, unde aude un cuvânt care îl atinge, fie că a primit o Biblie sau un Nou Testament, și a fost suficient ca Dumnezeu să-i miște inima. Iată, deci, cum vine și auzirea: prin Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Acesta este singurul mijloc prin care poți dobândi credința care poate transforma, salva și împăca omul cu Dumnezeu. Și acest Cuvânt trebuie căutat în fiecare zi, trebuie citit și însușit de fiecare pentru viața lui. Doar așa poți fi eliberat de vinovăția păcatului și primești în schimb iertarea lui Hristos și o inimă curată.

Dacă până acum ai crezut poate că faptele tale te pot justifica înaintea lui Dumnezeu, astăzi aș vrea să îți spun ceea ce spune și Biblia: ”Nu este nici un om care să facă binele, niciunul măcar.” (Psalmul 53:3) Nu există ritual, nici sacrament, nici faptă care să ne poată face vrednici de neprihănirea lui Cristos. Numai harul Său, ca răspuns la credința noastră.